alimentar
71comer — (Del lat. comedere.) ► verbo transitivo/ intransitivo/ pronominal 1 Tomar un alimento por la boca: ■ comía fruta tres veces al día. ► verbo transitivo/ intransitivo 2 Tomar y masticar el alimento en la boca y pasarlo al estómago: ■ sólo come… …
72herrenar — ► verbo transitivo AGRICULTURA, GANADERÍA Alimentar al ganado con un tipo de forraje llamado herrén. * * * herrenar tr. Alimentar el ↘ganado con herrén. * * * herrenar. tr. Sal. Alimentar al ganado con herrén …
73agroalimentar — AGROALIMENTÁR, Ă, agroalimentari, e, adj. Referitor la produse alimentare provenite din agricultură. [pr.: gro a ] – Agro + alimentar. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 agroalimentár adj. m. alimentar Trimis de siveco, 10.08.2004 …
74aleuronat — ALEURONÁT s.n. Produs alimentar, bogat în proteine, obţinut din gluten, din care se fac preparate culinare dietetice pentru bolnavii de diabet. [pr.: le u ] – Din fr. aleuronate. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 aleuronát s. n.… …
75babeurre — subst. Aliment acrişor, preparat din lapte crud sau fiert, cu scoaterea (parţială) a smântânii şi folosit în alimentaţia sugarului. [pr.: babör] – cuv. fr. Trimis de paula, 28.02.2002. Sursa: DEX 98 BABEURRE s.n. babeurre [pr. fr.: ba b ör] ( …
76brânză — BRẤNZĂ, (2) brânzeturi, s.f. 1. Produs alimentar obţinut prin coagularea şi prelucrarea laptelui. ♢ expr. (fam.) A nu fi nici o brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (fam.) A nu face nici o brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic.… …
77caş — CAŞ, (1) caşuri, s.n. (caşi, s.m.) 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat şi stors de zer. 2. Substanţă lipicioasă care se formează în colţurile ciocului la puii de păsări. ♢ expr. (ir.) E cu caş(ul) la gură sau Încă nu i a picat caşul… …
78cârnat — CÂRNÁT, cârnaţi, s.m. Produs alimentar preparat din carne tocată şi condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într un înveliş din material sintetic. ♦ fig. (fam.) Şir lung. Un cârnat de oameni. [var.: (pop.) cârnáţ s.m.] – lat.… …
79esenţă — ESÉNŢĂ, esenţe, s.f. 1. Ceea ce exprimă principalul şi stabilul din obiecte şi din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a… …
80fulg — FULG, fulgi, s.m. 1. Pană subţire, de mărime mijlocie, pe jumătate moale şi mătăsoasă, care creşte pe pântecele păsărilor şi printre penele mai mari. ♢ loc. adj. Ca fulgul = foarte uşor. ♢ expr. A bate (pe cineva) de i merg (sau să i meargă)… …
