expresiva
101cloc — interj. v. clonc. (onomatop., ca şi cronc, cf. tronc; coincide cu gr. κλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kločă, germ. klucken etc.; cf. cloşcă …
102coc — COC1, coci, s.m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanţ, de ciorchine etc. – Din fr. coccus. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COC2, cocuri, s.n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi… …
103cociorbă — COCIÓRBĂ s.f. v. cociorvă. Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX 98 cociórbă (cociórvă) s.f. (reg.) 1. unealtă cu cârlig cu care se scoate jarul sau cenuşa din cuptor. 2. unealtă de pescuit asemănătoare celei cu care scoate jarul din cuptor. 3 …
104cocârlă — COCẤRLĂ, cocârle, s.f. Mică ciupercă comestibilă, cu pălăria galbenă roşcată, cu gust şi cu miros de usturoi (Marasmius scorodonius). – et. nec. Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX 98 COCÂRLĂ s. I. (bot.; Marasmius scorodonius) (reg.)… …
105comânji — comânjí, comânjésc, vb. IV (reg.) a (se) murdări; a (se) unge; a (se) tăvăli. Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DAR comînjí ( jésc, ít), vb. – A murdări, a mînji, a spurca. – var. (Mold.) tămînji. Origine expresivă, plecînd de la mînji.… …
106copleşi — COPLEŞÍ, copleşesc, vb. IV tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate părţile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoţiona peste măsură, a impresiona puternic. ♢ (Despre fiinţe) A înconjura din toate parţile; a cuprinde. – Probabil… …
107corli — CORLÍ, corlesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg.) A (se) cufunda în apă, a (se) duce la fund. – Din corlă. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 corlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 …
108cotrobăi — COTROBĂÍ, cotrobăiésc, vb. IV. intranz. A căuta cu de amănuntul răvăşind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 COTROBĂÍ vb. v. căuta. Trimis de siveco, 13.09.2007 …
109coţăi — coţăí ( ắesc, ít), vb. – 1. A mişca din coadă. – 2. (refl.) Despre cîini, a se împerechea. – var. coţoi. Creaţie expresivă, a cărei intenţie primitivă este imitarea unei mişcări ritmice, cf. bîţîi, hîţîi, moţăî; caracterul său imitativ este… …
110cucuvea — CUCUVEÁ, cucuvele, s.f. Pasăre răpitoare de noapte, cu penele de culoare brună cenuşie şi cu ochii galbeni înconjuraţi de rozete de pene, care trăieşte pe lângă casele părăsite, prin scorburi etc.; cucuveică (Athene noctua). [var.: cucuváie s.f.] …
