untura

  • 41găgău — găgắu s.n. (reg.) mâncare din mămăligă prăjită în untură de porc; puricel. Trimis de blaurb, 11.05.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 42jumară — JUMÁRĂ, jumări, s.f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzii sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute şi prăjite în grăsime; papară, scrob. [pl. şi: (1) jumere] – cf. bg. ž u m e r k i …

    Dicționar Român

  • 43muc — MUC, (1) mucuri, s.n., (II) muci, s.m. I. s.n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucăţică rămasă dintr o lumânare aproape consumată sau dintr o ţigară fumată. II. s.n.… …

    Dicționar Român

  • 44muşchete — muşchéte, muşchéţi, s.m. (reg.) 1. muşchi de porc (pus în untură). 2. carne macră. Trimis de blaurb, 17.07.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 45nas — NAS, nasuri, s.n. 1. Parte proeminentă a feţei, situată între obraji, frunte şi gură, servind ca organ al respiraţiei şi al mirosului. ♢ loc. adv. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în faţă, sub ochii cuiva. (În… …

    Dicționar Român

  • 46năclaie — năcláie, năclắi, s.f. (reg.) 1. untură multă. 2. căldură mare, arşiţă, vipie. Trimis de blaurb, 20.07.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 47osânză — OSẤNZĂ, osânze, s.f. 1. Grăsime crudă de porc din regiunea abdominală. 2. p. ext. Grăsime depusă pe diverse părţi ale corpului omenesc. ♦ fig. Bunăstare, avere, bogăţie. – Din lat. absungia. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  OSÂNZĂ s.… …

    Dicționar Român

  • 48pic — PIC1, (I) interj., (II) picuri, s.n. I. interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. II. s.n. 1 …

    Dicționar Român

  • 49piţuiene — piţuiéne s.f. pl. (reg.) colăcei de aluat, prăjiţi în untură şi presăraţi cu zahăr. Trimis de blaurb, 27.09.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 50poponeţ — POPONÉŢ1, poponeţi, s.m. (reg.) 1. Şoarece de câmp; şoarece de pădure. ♢ expr. (Adverbial) A sta (sau a rămâne etc.) poponeţ = a sta (sau a rămâne) în picioare, ţeapăn, nemişcat; a sta izolat de alţii. A veni poponeţ = a veni, a apărea pe… …

    Dicționar Român