untura

  • 51prajilă — PRÁJILĂ s. v. jumări, omletă. Trimis de siveco, 19.10.2006. Sursa: Sinonime  prájilă s.f. (reg.) 1. omletă. 2. mâncare făcută din lapte (acru sau dulce) amestecat cu mălai şi ouă, peste care se toarnă untură încinsă. 3. grătar pe care se frige… …

    Dicționar Român

  • 52puton — putón, putoáne şi putónuri, s.n. (reg.) 1. vas din doage, purtat uneori în spate. 2. bidon pentru untură. Trimis de blaurb, 09.11.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 53pârgălaş — pârgăláş, pârgăláşuri, s.n. (reg.) ceapă prăjită în untură sau în ulei, care se adaugă la unele mâncăruri pentru a le face mai gustoase; rântaş. Trimis de blaurb, 08.09.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 54părgăluială — părgăluiálă, părgăluiéli, s.f. (reg.) ceapă prăjită în untură, pusă într o mâncare; părgălitură. Trimis de blaurb, 01.09.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 55părgăluit — părgăluít, părgăluítă, adj. (reg.; despre alimente) care a fost prăjit în untură. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 56râncezi — RÂNCEZÍ, pers. 3 râncezeşte, vb. IV. intranz. şi refl. (Despre materii grase) A deveni rânced prin descompunere parţială în contact cu aerul. – Din rânced. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RÂNCEZÍ vb. a se altera, a se descompune, a… …

    Dicționar Român

  • 57schembea — schembeá, schembéle, s.f. 1. (înv.) stomac sau abdomen de animal domestic (mai ales de vacă); burduf (pentru brânză, untură, făină, tutun etc.); conţinutul unui burduf. 2. (înv. şi reg.) ciorbă de burtă; ciorbă din peritoneul mielului; drob de… …

    Dicționar Român

  • 58scornâci — SCORNẤCI s.m. pl. (reg.) Turtă de mălai tăiată în bucăţele şi prăjită în untură. Trimis de gall, 22.09.2008. Sursa: DLRM …

    Dicționar Român

  • 59slănină — SLĂNÍNĂ, slănini, s.f. Strat de grăsime între pielea şi carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată şi preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topeşte, devenind untură. [pl. şi: slănine] –… …

    Dicționar Român

  • 60stomă — stómă, stóme, s.f. (reg.) vas mare de pământ cu două toarte, în care se păstrează untură, miere, cereale, murături etc. Trimis de blaurb, 18.01.2007. Sursa: DAR  STÓMĂ s. f. (biol., anat.) orificiu, por, deschidere mică pe suprafaţa unui organ.… …

    Dicționar Român