usura

  • 101netezi — NETEZÍ, netezesc, vb. IV. tranz. 1. A face neted; a nivela. ♢ expr. A( i) netezi cuiva calea = a înlesni, a uşura cuiva ceva. 2. A călca uşor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a… …

    Dicționar Român

  • 102ostreţ — OSTRÉŢ, ostreţe, s.n. Şipcă folosită la facerea gardurilor; îngrăditură de şipci, de zăbrele sau de pari; gard. Trimis de MihaelaStan, 15.12.2003. Sursa: DLRC  OSTRÉŢ, ostreţe, s.n. Fiecare dintre şipcile din care se fac garduri sau diferite… …

    Dicționar Român

  • 103ponton — PONTÓN, pontoane, s.n. 1. Ambarcaţie, de obicei fixă, care susţine o instalaţie unde acostează navele. 2. Pod plutitor improvizat a cărui platformă este susţinută de bărci sau de alte vase legate între ele; fiecare dintre ambarcaţiile care susţin …

    Dicționar Român

  • 104răcori — RĂCORÍ, răcoresc, vb. IV. 1. refl. A şi pierde din căldura iniţială; a deveni răcoros, a se face mai rece. 2. tranz. şi refl. A( şi) potoli sau a( şi) astâmpăra căldura sau setea. 3. tranz. şi refl. fig. A (se) linişti, a (se) calma, a (se)… …

    Dicționar Român

  • 105signet — SIGNÉT, signete, s.n. Panglică subţire ataşată la cotorul unei cărţi pentru a servi ca semn de carte. – Din fr. signet. Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX 98  signét s. n., pl. signéte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …

    Dicționar Român

  • 106uzură — UZÚRĂ1 s.f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuinţare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcţionării sistemului din care face parte. ♦ fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2 …

    Dicționar Român

  • 107uşurare — UŞURÁRE, uşurări, s.f. Acţiunea de a (se) uşura şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. Cu uşurare = împăcat sufleteşte, mulţumit. – v. uşura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  UŞURÁRE s. 1. despovărare. (uşurare de o greutate.) 2. diminuare,… …

    Dicționar Român

  • 108uşurător — UŞURĂTÓR, OÁRE, uşurători, oare, adj. (Rar) Care uşurează, alină, linişteşte, calmează. – Uşura + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  UŞURĂTÓR adj. v. alinător, atenuant, cal mant, liniştitor. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …

    Dicționar Român

  • 109feneratizio — /fenerati tsjo/ agg. [dal lat. tardo feneraticius, der. di fenus ŏris usura ]. (giur.) [relativo a usura, da usuraio: prestiti f. ] ▶◀ Ⓖ (spreg.) strozzinesco, usurario …

    Enciclopedia Italiana

  • 110usurare — /uzu rare/ [der. di usura2]. ■ v. tr. [sottoporre a usura: la velocità eccessiva ha usurato il motore ] ▶◀ consumare, deteriorare, lisare, logorare. ‖ guastare, rovinare. ■ usurarsi v. rifl. [subire l usura, anche fig.: questi pneumatici si sono… …

    Enciclopedia Italiana